13 iun. 2013

Cand am inteles



Imi aduc aminte perfect momentul in care am inteles ca nu imi place tara in care m-am nascut.

Lucru previzibil, se intampla la prima mea iesire in strainatate. Cine m-o fi pus sa merg prima oara in viata asta in Austria, dintre toate locurile posibile, nu stiu. As fi putut alege Bulgaria si poate ca nu as fi sesizat nimic in neregula, as fi putut alege Italia si poate as fi avut parte macar de putin românism, as fi putut alege - pentru numele celor sfinte - Republica Moldova, poate as fi apreciat mai mult ceea ce aveam. Dar mint. In Moldova am mai fost cand aveam 6 ani. Erau tancuri pe strada, bezna afara si in suflete, iar oamenii beau votca in pahare de apa pline-ochi. Insa varsta mea prea frageda nu mi-a permis atunci sa emit judecati de valoare. Ce sintagma erodata.

Dar divaghez.

Cert e ca aveam deja vreo 25 de primaveri cand am aterizat pentru prima oara (si folosesc verbul in toate sensurile lui, caci aterizata m-am si simtit) intr-o tara straina. Primele clipe au fost mute. Nu voi uita niciodata muţenia din aeroportul vienez. In retrospectiva, as compara uluirea pe care o simteam plutind atunci prin linistea aceea aproape desavarsita cu socul trait de personajele din filmele apocaliptice (imi vine in minte 28 Days Later) atunci cand ies pe strazile odinioara suprapopulate si le vad pustii, lipsite de tipenie de om si de orice urma de zgomot. Doar ca eu numai sentimente apocaliptice nu aveam. Aveam sentimentul desprinderii unei membrane invizibile, dar opace, care imi acoperise perceptia la modul general toata viata mea de pana atunci. In sfarsit, vedeam clar. Era posibil ca oamenii sa nu urle ca sa se faca intelesi, sa nu gesticuleze ca suferinzii din institutiile psihiatrice, sa nu se imbulzeasca, sa nu existe cozi, sa nu existe chipuri incrancenate si enumerarea asta poate continua la infinit. Totusi voi insista pe linistea aceea deloc apasatoare care m-a lovit ca o unda de soc. Ce liniste eliberatoare! Senzatia de levitatie m-a tinut cateva minute bune, timp in care am facut cunostinta si cu starea de intelegere care da titlul acestei scrisori virtuale. Atunci am inteles ca nu peste tot este ca in Romania. Linistea dintr-un loc de tranzit al fiintelor omenesti m-a facut sa inteleg asta.



Niciun comentariu: