14 iun. 2013

Prosti, da' multi

Via

Mie nu-mi place sa-mi dau cu parerea despre politica. Am o idee generala despre ce inseamna viata politica la nivel global si una la fel de generala despre ce inseamna ea la nivel local. Ocazional, mai citesc cate un rand-doua de "breaking news". Prefer sa cred ca nu am lasat sa se insinueze distanta asta fata de politica din ignoranta sau nepasare, ci ca un mecanism psihologic constient de autoaparare. Imi sunt suficiente mizeriile la care sunt martora sau involuntar participanta la nivel zilnic, daca nu chiar permanent.

Acestea fiind spuse, mi se pare ca natiunea romana contemporana (si nu doar contemporana, dar nu am energia necesara decat pentru acest capitol in scrisoarea de azi) isi datoreaza climatul politic dezastruos unui aspect intim foarte special pe care il intalnim la nivel individual: dorinta de a fi dominat. O spun chiar in sensul erotic. Mi se pare ca oamenii care alcatuiesc poporul acesta - sau cel putin cei care alcatuiesc populatia urbana, pentru ca pe aceasta o cunosc mult mai indeaproape - nazuiesc catre a fi subjugati, tinuti sub papuc, calcati in picioare.

Sa va dau un exemplu graitor: ati observat ca, atunci cand va adresati unui vanzator dintr-un magazin (fie la buticul din colt, fie intr-un mall) cu "dumneavoastra", il derutati complet? Nu in sensul ca ii este gadilat orgoliul de asa o dovada de relationare interumana civilizata, ci in sensul ca omul devine debusolat, indignat chiar. Nu de putine ori mi s-a intamplat ca persoana de la capatul opus al acestor conversatii sa inceapa o tutuire brusca si agresiva prin care sa contracareze (de ce, oare?) politetea mea abominabila.

Dialog real intr-un magazin de mall cu produse la preturi practic prohibitive pentru românul din inexistenta clasa sociala de mijloc:

"Persoana Z: Buna ziua. Aveti produsul X?
Vanzator: Cred ca avem, trebuie sa caut.
Persoana Z: Daca puteti, as dori marimea Y.
Vanzator: Dar de ce imi ziceti asa? Ca nu suntem mai multi aici, sunt doar eu."

Desigur, am ales un exemplu finut; ceva lejer, de vara, cum s-ar spune. Situatiile pe care le-am intampinat sunt de ordinul zecilor si mult mai brutale de atat. Prefer, totusi, sa mi le amintesc mai des pe acestea, atat de ridicole incat mai ca nasc un zambet, ca sa nu-i spun rictus.




Niciun comentariu: