21 ian. 2014

Dulce ca Romania

Azi, in pauza de pranz, eram pe fuga prin Piata Amzei.

Intru sa imi refac o stampila intr-un loc care se ocupa cu asa ceva. (Stampilarie?) Inauntru, intendentul se ocupa de foile unui individ. Astept cuminte in spatiul stramt ca un closet de tara si tot astept. Responsabilul ma masoara scurt din privire si revine la clientul unu. Dupa cateva minute, ma onoreaza cu o intrebare adresata aparent foilor pe care cei doi le aranjau: "Ce aveti?" Ignor primul raspuns care imi vine in minte si ii zic ca am de schimbat o stampila. Tacere, in ceea ce ma priveste, alte cateva minute. Apoi: "Deci vreti sa ridicati o stampila?" "Nu, am o stampila si vreau sa schimb partea cu scrisul." Iarasi tacere, intr-un final clientul unu pleaca. Mi se adreseaza iar: "Asa, deci?" Raspund apasat, ca pentru un copil invizibil: "Vedeti stampila asta? Nu vreau alta, vreau sa imi modificati un cuvant." "Aaaa, bun." Imi zice cat ma costa si cand sa revin ca sa o ridic. Intreb daca platesc acum sau dupa. Cand vreti, numai sa-mi spuneti ca sa stiu. Aleg sa platesc acum. Ii dau banii, imi da restul, apoi se indreapta catre clientul trei, care tocmai aparuse. Eu ma fac ca imi aranjez continutul portofelului, apoi al posetei. In cele din urma, ma exprim verbal: "Imi dati si mie ceva pentru?..." Responsabilul, energic si exasperat: "Daaa, va dau! Va fac factura, e bine? Bon, ce vreti?" Zic: "Pai bon, ca parca nu as lasa stampila asa, pur si simplu." Imi da bonul, ii multumesc pentru dulcea-i amabilitate si dau sa ies. "Ati mai facut-o la noi?" "Da, acum mult timp." "A, pai inseamna ca va avem in baza."

Plec.

Dupa ce mi-am rezolvat treburile, am remarcat tot in Piata Amzei o cofetarie noua si rozalie, intitulata Octavian si avand sloganul imens "Dulce de Romania". Ignor vocea interioara care ma avertiza ca, in principiu, un slogan pan-romanesc nu poate fi de bun augur si intru. Fentez cumva vesnicii varstnici care polueaza olfactiv si social zona si ma protapesc zambitoare la casa. Eu, de regula, zambesc atunci cand ma adresez cuiva. Stiu, veti spune ca o caut cu lumanarea, pur si simplu. Si vanzatoarea era zambitoare, spre surprinderea mea.

Cer o amandina. "Aici sau la pachet?" "La pachet." Vanzatoarea incepe sa se foiasca, un pic nelinistita. Face rost de o cutiuta de carton cu insemnele locului si ma intreaba: "Doar o singura amandina vreti?" Trec peste formularea nefericita si adaug iute ca as vrea si un macaron. Stiti, nu te poti numi cofetarie in Bucuresti daca nu ai si macarons. Dulce de Romania. Duduia se repede cu mana inmanusata la un macaron roz, dar isi da seama ca a omis ceva si ma intreaba de care vreau. Zic: "Pai cu ce aveti?" Duduia priveste speriata spre patroana care superviza operatiunea cu o mutra la fel de acra ca frisca din statiunea Jupiter intr-o zi de mai si care mormaie ceva. "Cu ciocolata, vanilie, capsuni..." Aleg capsuni.

Prajitura si macaron-ul sunt asezate in cutiuta roz de carton si mi se cere o suma mai mare cu 1,5 lei decat mi se parea mie ca ar face. Platesc si iau bonul (da, mi-au dat bon!) care imi confirma banuiala ca 1,5 lei costa cutiuta de carton care mi-a fost inmanata ca un trofeu de duduia de la cofetaria dulce ca Romania. Asa, in mana. Nu am avut prezenta de spirit de a scotoci in poseta dupa manusi inainte de operatiune si nu mai aveam energia morala de a cere o punga si a suporta consecintele materiale si psihice ale unui asemenea fapt. Am iesit in frigul si burnita de afara si am rezistat eroic pana intr-un loc unde am putut depune trofeul cu mainile rosii ca focul, apoi am scos cu greu manusile pentru ca degetele nu ma mai ascultau.

Deznodamantul: macaron-ul zacuse mult in galantar, era atat de crocanta incat invelisul se sfarama in bucatele, iar miezul cremos era tare ca piatra. Va spun si despre amandina dupa ce reusesc sa o dezlipesc de pe peretii cutiutei roz inscriptionate cu "Dulce de Romania" si dupa ce o reconstitui, evident.

P.S.: Doua aspecte m-au gadilat, totusi, astazi in incursiunea mea prin Piata Amzei. Primo, cofetaria roz mi-a dat bon fiscal (fara sa-l cer!). Secondo, pe unul dintre peretii stampilariei trona gigant, maiestuos un poster magnific cu David Byrne fotografiat de Annie Leibovitz.

Breaking news: cofetaria Octavian s-a deschis si in Promenada Mall, semn ca vanzarea e buna, iar romanii stiu sa aprecieze calitatea.


Niciun comentariu: