1 sept. 2014

Vaca si vitel

Astazi la unul dintre miile de Mega Image-uri din Bucuresti, coborasem neregulamentar in timpul programului de lucru pentru a-mi potoli nevoia de carbohidrati. Insfac carbohidratii si ma proptesc la coada pe culoarul stramt prevazut pentru acest lucru intre doua rafturi. In fata, doua case in functiune, una langa cealalta. Coada, una singura pe ingustul culoar antementionat.

Nu stau mai mult de cateva secunde, cand apare proverbiala vaca incaltata de mana cu vitelul ei. O vad cum se opreste o secunda in coasta mea stanga, apoi o secunda in lateralul meu facandu-si loc cu coatele si cu tanarul vitel pe post de deschizator de drumuri, iar mai departe protapindu-se in fata cozii, la una dintre casele de marcat, jucand un teatru al gesturilor remarcabil, trebuie sa recunosc, intrucat reusea sa dea impresia clara ca ar avea un apartinator la casa si, prin urmare, ar fi indreptatita sa se infiinteze direct acolo. Poate pentru ca era ora critica a dupa-amiezii cand imi scade glicemia, am hotarat, totusi, sa urmaresc vaca si vitelul pana la capat. Stiu, veti spune ca nu este deloc socant, dar vaca nu avea apartinatori la casa, pur si simplu hotarase extrem de spontan (v-am spus, intr-o singura secunda) ca are dreptul, ca, nu-i asa, i se cuvine sa se balige pur si simplu peste pulimea care astepta modesta la coada si sa se infiga fix in fata, la casa. Am simtit si eu la fel de spontan cum mi se urca sangele la cap si rosu am vazut in fata ochilor, precum un taur la corida. Poate ca, de vaca nu ar fi fost insotita de vitelul ei de-o schioapa, as fi tacut, as fi intors privirea si chiar m-as fi facut ca nu observ, ca toti ceilalti. Insa vaca era cu vitel, iar vitelul, asa cum vede ca se baliga vaca, asa se va baliga si el, la randu-i, peste ogoare, prin casele oamenilor, in mijlocul ulitei si cine stie mai pe unde.

Asa ca m-am smucit si eu de la coada pret de un ragaz sa-i atrag atentia vacii ca aia e o coada, un sir la care oamenii (e drept, nu si mamiferele incopitate) asteapta sa le vina randul la casa. In acel moment, i-am vazut sclipirea din ochii mici de porc (era o jivina multi-specie). Exista jigodii ce misuna printre noi si care, atunci cand comit o marsavie, au o sclipire de bucurie pura in ochi, incercati sa urmariti si o veti surprinde.

A hotarat sa joace pana la capat, argumentand cu ideea taraneasca a existentei a doua case. I-am explicat ceea ce, desigur, stia, si anume ca noi, toti, asteptam la un singur rand, iar in fata ne distribuim in functie de eliberarea caselor. Aceeasi placa. Zic: "Adica vreti sa spuneti ca eu trebuia sa ma gandesc de la inceput la ce casa am chef sa merg si sa ma asez la aceea." Aceeasi placa. Ma intorc la un om de la coada: "Dumneavoastra v-ati ales de la inceput casa preferata?" Tacere si privire inainte. Insist: "Spuneti, v-ati gandit din timp unde vreti sa ajungeti?" (Deja aici incepe sa semene cu "Unde o sa va petreceti eternitatea?"). Nimeni nu a facut nici cel mai mic gest. Mi-am reluat locul la coada, iar omul caruia ma adresasem se hotaraste, in sfarsit, sa spuna ceva, dar zambind asa, gales, cum zambesti unor femei proaste care se cearta la coafor: "Sunt doua case, dar un singur rand." Filosoful a vorbit.

Vaca s-a intors, totusi, la coada, putin mai in spatele meu, de unde l-am auzit pe vitel soptind: "Vezi, ti-am zis eu ca era coada!" Apoi am auzit-o pe vaca facand: "Şşş."